Marin Cristian pe numele meu real, nascut in zona sud-estica a Romaniei, la doar 7 luni dupa dezastrul nuclear de la centrala din Chernobyl. De mic am fost mai bolnavicios asa si am stat mai mult prin spitale. Probabil si datorita radiatiilor, probabil si din cauza locului de munca pe care mama il avea in acea vreme (trebuia sa faca naveta vreo 12 km pe jos). Dar am crescut.
Aveam impliniti fix cei 3 ani cand Romania s-a decis sa puna punct sistemului comunist, tin minte doar sunetul tanchetelor pe asfaltul uscat din fata curtii si tremurul lustrelor din camera. Eram foarte fericit si mi-am dorit sa devin militar de-atunci. Nu mi-am indeplinit visul. M-am convins in liceu ca tara se indreapta catre o directie gresita.
Am prins un cutremur destul de puternic, il tin minte si acum. Eram in primul an de gradinita, aveam 4 ani. Am iesit cu totii in curte. Mama cu fratele meu care avea cateva luni, eu si tata. Ne-am pus sub bazinul din curte. A durat cateva secunde si cand am intrat in casa am ramas uimit de ceea ce s-a intamplat. O crapatura enorma pe unul din pereti. Nu pot uita nicicand clipele traite atunci.
Prima mea zi la gradinita. Ma asteptam sa fiu un Soim al Patriei, asa cum vazusem la verisoara mea. Insa regimul comunist era terminat. Perioada Soimilor era apusa, nu insa si dorinta mea. Am crezut ca totul se va schimba atunci cand voi merge la scoala.
Nu s-a schimbat, insa la scoala a fost super, mai putin limba romana, spaniola si franceza. Vroiam sa invat engleza cu toate ca stiam de la filmele subtitrate.
In clasa a opta am optat pentru profilul de mate-info deoarece aceasta industrie incepuse sa se dezvolte. Insa ce putea stii un copil care abia isi luase buletinul de la Politie? Tata avea alte planuri cu mine: PREOTIA.
Asa am ajuns la cel de-al doilea liceu de renume din judet, Al. I. Cuza pe care l-am absolvit in 2004 cu surle si trambite si o nota la Bacalaureat de 7.93. Zic eu destul de buna tinand cont de esecurile mele la Limba si Literatura Romana. 
Am optat pentru Politehnica din Bucuresti stiind si fiind convins ca voi intra la buget, doar pentru a nu ramane acasa. In plus am fost pe la toate Universitatile din Bucuresti. Am fost admis la Romano-Americana si Politehnica (dupa 2 teste trecute cu greu). Am optat pentru cea din urma, neavand o situatie materiala excelenta acasa.
Aici am descoperit internetul cu adevarat. Undeva prin 2008, cand m-am apucat sa si scriu pe ciupanezul.ro. Usor, usor mi-a placut partea asta cu codarea, programarea, functiile. Am luat cateva cursuri de specialitate. M-am axat mai mult pe WordPress si pot face aproape orice cu el. Imi place si mi-a placut.
Am proiecte, am site-uri, imi place in online. Singurul lucru care imi lipseste ar cam fi timpul. Insa o sa-l impart cum stiu eu mai bine. Intre freelance si viata personala.
In afara faptului ca-mi place sa traiesc viata intre cele doua extreme nu ar mai fi prea multe de spus.
Pentru mai multe informatii, poze si alte detalii ma puteti gasi pe pagina personala de FaceBook sau pe Twitter.
Ne povestim acolo.
Pareri la cald