Marin Cristian pe numele meu real, nascut în zona sud-estica a Romaniei, la doar 7 luni după dezastrul nuclear de la centrala din Chernobyl. De mic am fost mai bolnavicios asa și am stat mai mult prin spitale. Probabil și datorită radiatiilor, probabil și din cauza locului de munca pe care mama îl avea în acea vreme (trebuia să faca naveta vreo 12 km pe jos). Dar am crescut.
Aveam impliniti fix cei 3 ani când România s-a decis să pună punct sistemului comunist, tin minte doar sunetul tanchetelor pe asfaltul uscat din față curtii și tremurul lustrelor din camera. Eram foarte fericit și mi-am dorit să devin militar de-atunci. Nu mi-am indeplinit visul. M-am convins în liceu ca țară se indreapta către o directie gresita.
Am prins un cutremur destul de puternic, îl tin minte și acum. Eram în primul an de gradinita, aveam 4 ani. Am iesit cu totii în curte. Mama cu fratele meu care avea cateva luni, eu și tata. Ne-am pus sub bazinul din curte. A durat cateva secunde și când am intrat în casa am ramas uimit de ceea ce s-a întâmplat. O crapatura enorma pe unul din pereti. Nu pot uita nicicand clipele traite atunci.
Prima mea zi la gradinita. mă asteptam să fiu un Soim al Patriei, asa cum vazusem la verisoara mea. Însă regimul comunist era terminat. Perioada Soimilor era apusa, nu însă și dorinta mea. Am crezut ca totul se va schimba atunci când voi merge la scoala.
Nu s-a schimbat, însă la scoala a fost super, mai puțin limba romana, spaniola și franceza. Vroiam să invat engleza cu toate ca stiam de la filmele subtitrate.
În clasa a opta am optat pentru profilul de mate-info deoarece această industrie incepuse să se dezvolte. Însă ce putea stii un copil care abia își luase buletinul de la Politie? Tata avea alte planuri cu mine: PREOTIA.
Asa am ajuns la cel de-al doilea liceu de renume din judet, Al. I. Cuza pe care l-am absolvit în 2004 cu surle și trambite și o nota la Bacalaureat de 7. 93. Zic eu destul de buna tinand cont de esecurile mele la Limba și Literatura Romana.
Am optat pentru Politehnica din București stiind și fiind convins ca voi intra la buget, doar pentru a nu ramane acasa. În plus am fost pe la toate Universitatile din București. Am fost admis la Romano-Americana și Politehnica (după 2 teste trecute cu greu). Am optat pentru cea din urma, neavand o situatie materiala excelenta acasa.
Aici am descoperit internetul cu adevărat. Undeva prin 2008, când m-am apucat să și scriu pe marincristian.ro. Usor, usor mi-a placut partea asta cu codarea, programarea, functiile. Am luat cateva cursuri de specialitate. M-am axat mai mult pe Word Press și pot face aproape orice cu el. Îmi place și mi-a placut.
Am proiecte, am site-uri, îmi place în online. Singurul lucru care îmi lipseste ar cam fi timpul. Însă o să-l impart cum stiu eu mai bine. Intre freelance și viata personala.
În afară faptului ca-mi place să traiesc viata intre cele doua extreme nu ar mai fi prea multe de spus.
Pentru mai multe informatii, poze și alte detalii mă puteti gasi pe pagina personala de Face Book sau pe Twitter.
Ne povestim acolo.