Astazi a fost o zi destul de plina. WORK de la 10: 10 până la 17: 20 în mai multe locuri chiar. Să va povestesc de la ora 11: 35 pentru ca până atunci banalitati cu exceptia unor jurnalisti care fotografiau noul restaurant sau terasa din mijlocul cladirii. O terasa foarte misto de altfel, dar unde toti angajatii cladirii se uita la tine cum sorbi cafeaua sau mananci sandwich-ul. Deci pentru mine suck’s. De la 11: 35 mă urc în metrou, destinatia Eroii Revolutiei. Iau cartela și purced. Vine metroul mă urc și mă plesneste un damf de sudoare. Mă uit în stanga o doamna pe la 40-50 de ani gafaia și se ventila de zor. În față mea un ins cu aere și plin de nush ce pe el [ probabil muncea în zidarie ]. Mirosul tot mai puternic și asupritor. Plec și observ în spatele meu o femeie de etnie rroma [ tiganca ]. Foarte constiincios și stiindu-mă patit mă uit prin buzunare … nimic lipsa. Buuuun, am vazut de unde vine aroma. Mă asez și astept să ajung la destinatie. Caldura mare, transpiratie, parfumul nu facea față aromelor din metrou. La Unirii ne-am triat … am ajuns pe culoar și am asteptat metroul. Vine metroul, inghesuiala, la usa la care eram repartizat nimeni nu cobora. În față mea o pitzipoanca care se zbatea să fie ea prima, i-am dat voie și am trecut în planul secund. Opreste metroul și zic să urcam … dar … pitzi nu apasase butonul de deschidere a usilor și se intoarce spre mine. WTF? Esti retardata? Nu ai degete? Și plec lasand-o să se zbata în prostia ei. Până la Eroii Revolutiei totul bine.
Cobor din metrou, merg alene prin soarele coplesitor de puternic și astept tramvaiul. Vine, mă urc și control … pfuu … ok. Ca merg 2 statii ca o fi, ca o pati, ca sunt student … nimic. Mă uit luuuung la ceilalti controlori și pe scaun vad un domn care arata o legitimatie de … cap de creta. Oooo … discriminare, el de ce nu are bilet și este lasat în pace, nu fac, nu dau. Și vine capatana de creta: – Actele la control. – Nu am de ce să le arat! Nu e nici un organ abilitat care să-mi ceara asta. Nu vreau ca toata lumea să stie cum mă cheama, nu-s vedeta. – Raspunzi cam obraznic baiete. – Uite cine sunt! și-mi tranteste legitimatia în față. Iordache nush cum îl chema, politia sectorului 3 sau 2, nu am avut timp ca s-a legitimat ca-n filme. – Bun, nu esti în timpul serviciului, nu ai uniforma. Nu mă legitimez. – Baiete uite ce e, una și cu una fac doua. Ori scoti actele ori mergi la sectie. – Scot actele dacă îmi arati și tu biletul de RATB. Altfel afli cum mă cheama la sectie. – … tacere. Mai aveam putin și ajungeam în statie, dau să plec. – Legitimati-va altfel un echipaj de Politie ne va astepta la capat. Capul de creta, tacut, se cam retrase, nu mai era tare în gura. – Dacă și domnul Iordache arata biletul atunci va dau actele și iau amenda, dacă nu … ne dati la amandoi amenda.
Și inca odata am scapat. Uff … ca prin urechile acului am scapat. În București, mai exact în Regie, iarasi ploua.
O sa imi iau bilet de-acum.