A fost odata, ca niciodata …

Am fost odata … mic. Vroiam să invat să merg pe bicicleta, aveam vreo 5 ani … îmi doream cu ardoare acest lucru, dar bicicleta Pegas, marime medie, neagra, cu să lunga (neagra) nu avea lant. M-am gandit eu ca ar fi bine să mă duc undeva în deal și să cobor în vale. Tata îmi spusese ca echilibrul e totul. Tin minte prima cazatura cu ea, foarte bine chiar! După cazatura 5 minute nu m-am ridicat de jos, dar nici gand de renuntare. Au trecut vreo 2-3 ore și nici urma de progres, tata venea de la serviciu și îmi era frica să nu mă vada. Nu aveam voie cu bicicleta pe atunci, mai ales fără lant! Prima zi se terminase, mergeam 10 metri ce să mai, eram mareee. A doua zi am continuat asiduu să-mi tin echilibrul, dar tot nu am reusit … și m-a prins tata. Credeam ca urmeaza o bataie zdravana, dar … nu a fost asa, mi-a pus lant din ala lat de motoreta, și puteam merge … dar cum? Eu nu stiam să-mi tin echilibrul, dar tata mi-a zis să-l astept să vina de la serviciu și mă ajuta el.

Cred ca a fost cea mai lunga zi din viata mea, asteptam pe banca la sosea să vina autobuzul cu tata să mă invete să merg pe bicicleta. Când în sfârșit a venit, ne-am apucat de treaba. Am reusit să merg pentru prima data pe bicicleta, în sfârșit … Pacat ca nu mai am bicicleta pe care am invatat să merg, este singura care a suferit 2 generatii de Marin pe ea. Mai tarziu îi luam bicicleta mare lu’ tata, care avea cadru și nu puteam da piciorul peste, îl bagam printre, o singura accidentare am avut pe ea, dar grava, mi-a taiat respiratia, veneam de la magazin, aveam vreo 7 ani și coboram un mic deal vreo 50 de cm, unde mergeam cu viteza, în drum o piatra, dau să ocolesc și mă infig în gard; nu stiu cum, dar m-am lovit extrem de rau intre picioare, mi-a taiat respiratia, la propriu. Trecusera 10 secunde, care pentru mine pareau ore. Dar când m-am ridicat am verificat bicicleta, să nu fi patit ceva, și apoi cumparaturile … altfel luam bataie ca nu eram atent.

Ce vremuri … dar unde sunt?

“Nu plange ca s-a terminat, bucura-te ca s-a întâmplat! ”

Cuvinte cheie: Am fost odata… mic. Vroiam să invat să merg pe bicicleta, asteptam pe banca la sosea să vina autobuzul cu tata să mă invete să merg pe bicicleta. Când în sfârșit a venit, aveam vreo 5 ani… îmi doream cu ardoare acest lucru, aveam vreo 7 ani și coboram un mic deal vreo 50 de cm, bucura-te ca s-a întâmplat! „, care avea cadru și nu puteam da piciorul peste, care pentru mine pareau ore. Dar când m-am ridicat am verificat bicicleta, cu să lunga (neagra) nu avea lant. M-am gandit eu ca ar fi bine să mă duc undeva în deal și să cobor în vale. Tata îmi spusese ca echilibrul e totul. Tin minte prima cazatura cu ea, dar… nu a fost asa, dar bicicleta Pegas, dar grava, dar m-am lovit extrem de rau intre picioare, dar nici gand de renuntare. Au trecut vreo 2-3 ore și nici urma de progres, dar tata mi-a zis să-l astept să vina de la serviciu și mă ajuta el. Cred ca a fost cea mai lunga zi din viata mea, dar tot nu am reusit… și m-a prins tata. Credeam ca urmeaza o bataie zdravana, dau să ocolesc și mă infig în gard; nu stiu cum, eram mareee. A doua zi am continuat asiduu să-mi tin echilibrul, este singura care a suferit 2 generatii de Marin pe ea. Mai tarziu îi luam bicicleta mare lu’ tata, foarte bine chiar! După cazatura 5 minute nu m-am ridicat de jos, îl bagam printre, în drum o piatra, în sfârșit… Pacat ca nu mai am bicicleta pe care am invatat să merg, la propriu. Trecusera 10 secunde, mai ales fără lant! Prima zi se terminase, marime medie, mergeam 10 metri ce să mai, mi-a pus lant din ala lat de motoreta, mi-a taiat respiratia, ne-am apucat de treaba. Am reusit să merg pentru prima data pe bicicleta, neagra, o singura accidentare am avut pe ea, să nu fi patit ceva, și apoi cumparaturile… altfel luam bataie ca nu eram atent. Ce vremuri… dar unde sunt? „Nu plange ca s-a terminat, și puteam merge… dar cum? Eu nu stiam să-mi tin echilibrul, tata venea de la serviciu și îmi era frica să nu mă vada. Nu aveam voie cu bicicleta pe atunci, unde mergeam cu viteza, veneam de la magazin