Astazi cu ultimele sperante am pornit catre Cora Lujerului în speranta de a gasi ceva din actele furate cu ceva timp în urma. Totul a fost ok, am mers la paza să intreb dacă nu cumva vreun angajat a gasit vreun portofel, vreun act ceva. Răspuns clar de la seful de tura: NU. Totul se naruia, stiam ca o să trebuiasca să le fac din nou … am facut cumparaturile necesare și când mă indreptam spre casa, am zis să merg să iau și niste Nestea. La raionul de bauturi, mă gandesc să intreb dacă nu cumva cineva a gasit vreo borseta neagra, vreun act, vreun portofel, vreo cheie (pentru ca și cheile mele sunt personalizate). Nimic … plec spre casa, resemnat. În spatele meu un baiat alerga disperat: “Domnul, domnul … stiu eu pe cineva care a gasit asa ceva! ”. Bun, am noroc azi. Repede, cheama-l aici să vorbesc cu el sau da-mi un numar de telefon. Îmi pare rau, dar … stiti … nu e în tura de dimineata, vine după-amiaza și nu am un numar de telefon ca e nou. Marinica îl cheama. Bun, noteaza numarul și când ajunge astept un beep ceva de la el și sun eu.
Dau să plec și mă gandesc să îi adresez o întrebare: “De ce nu a predat la paza ceea ce a gasit? ” … și de aici numai rugaminti, ca va rog, nu spuneti la paza ca le-a gasit, va rog, ne creeati probleme. Ok, nu spun nimic, doar sunt om, inteleg, dar … totusi, aveti niste reguli. “Pai să vedeti, ca a gasit o gramada de carduri și vroia să sune la banca … și s-a razgandit! ”. Ok, să-mi de-a un beep și îl sun de indata.
Dar de ce oare l-a dus mintea să sune prima data la banca, când eu aveam buletin, carnet, certificat de nastere, permis, abonament la stadion, carnet de asigurari, chei, cartele de acces, toate cu numele și adresa mea. Ba chiar și numar de telefon dacă se uita mai bine.
Oricum, mă bucur ca totul s-a rezolvat și acum astept un telefon … de oriunde …
P. S.: De 2 zile cretinii de la Cosmote iar mi-au inchis telefonul. Suma de plata care nu a fost confirmata: 153, 57 lei. Doamneee … mor cu astia. Și nu e prima data.
Sa stii … e o mare bucurie.