Ciuc, înc-o carie … mă duc

Astăzi a fost cea de-a doua programare la dentist și am aflat ceva nou. Smalțul dinților se apropie ca duritate de cea a diamantului, dar totuși se strică după cum puteți observa și în imaginea alăturată. Întrebarea cu care am pus medicul dentist pe gânduri a fost: “Dacă smalțul este așa de dur, cum o amărâtă de carie îl poate distruge? ” Am câteodată niște întrebări mai mult decât stupide, la care uneori știu răspunsul, dar … am eu o satisfacție să pun o întrebare și uneori chiar să insist. Cei care mă cunosc bine știu despre ce vorbesc.

Cât despre măseaua stricată, numai gânduri bune. Joi, 8.04.2010, ora 16: 30 am programarea de la care sper să vin cu ea în buzunar, pentru că sigur nu o voi arunca. O voi ține. Găsesc eu o metodă de conservare. Până acum totul bine, m-am obișnuit cu freza, cu guma, cu camera de filmat, cu monitorul, mai puțin cu masa de tortură care îmi e cam mică, în lungime, ăsta e cel mai mare chin. Până și cu mirosul ăla de smalț ars m-am obișnuit, rezultat în urma frezării. Cred că o să mă fac medic stomatolog în curând.

Cuvinte cheie: buzunar, ganduri, joi, masa de tortura, masea, medic stomatolog, programare