Eu care credeam ca pentru mine lucrurile vor ramane asa cum erau și până acum, m-am inselat amarnic. Se facea ca era într-o zi de miercuri, ora 15: 18 suna telefonul. Era project-managerul … mă gandeam ce vroia de mă suna asa devreme, trebuia să fiu la 18: 00 la munca. Project-managerul îmi comunica ceva care avea să-mi de-a cumva un fel de impuls. Ciupanezule, tu esti? Am o veste buna sau proasta, deoarece proiectul pe care esti și sunteti, toti în general nu mai randeaza. Firma care ne-a contractat nu ne mai plateste degeaba. Stiti și voi asta, doar va faceti ca lucrati, noi totusi va platim. În schimb de asta, odata cu desfiintarea proiectului pe care ati lucrat, pe tine și pe Fane (un bun prieten și coleg de munca) m-am gandit să va transfer pe suport tehnic, sau la ***.
Trebuie să va decideti repede, relativ, altfel se pierde această oportunitate. Ce zici? În tot acest timp eu am tacut, gandindu-mă, probabil ca nu e adevarat. Am mai mult de 3 ani lucrati aici, nu se poate asa dintr-o data să nu mai mearga. În fine, i-am răspuns: Fane ce a zis? Care din 2 le alege și care sunt posibilitatile banesti? Mi-a răspuns clar, la suport tehnic ramaneam cu acelasi salariu, pe când la *** luam 2400 lei cu tot cu comisioane. Hmmm … tentanta oferta … dar urmeaza licenta, probabil după licenta e OK, dacă nu îmi gasesc inginer în transporturi. Bine Ciupanezule. Ne auzim pe joi (4.06.2009) pentru a-mi comunica pozitia pe care doriti și data la care sunteti dispusi să incepeti. INCHID.
Suna-l pe Fane, formeaza comitet, bea 2 beri și 3 energizante și pune tara la cale. Efectiv, pentru mine asta era ceva de la inceputuri, ceva de care m-am atasat. Dar totusi, cu 2 beri în nas, m-am gandit, eu mai lucrez în alte 3 parti, lunar veniturile îmi sunt rotunjite, de ce nu as renunta de tot pentru a ocupa o pozitie mai buna pentru un salariu mult mai mare în celelalte 3 parti. Ceea ce mă tine momentan este Fane, sunt prea atasat, am trecut prin prea multe amandoi, suntem colegi, la bine și la rau.
Oricum, visul lui este ingineria. El asta termina, asta vrea să profeseze, pe când eu … mă mai gandesc, care plateste mai mult ala mă are. Sunt un fel de tarfa a directorilor de multinationale. Asta dacă nu cumva plec pe altundeva, o vacanta prelungita prin State.
Urmeaza un episod destul de lung despre interviul la Ambasada. Va veni în curand.

<a class=”external external_icon” href=”http://www.identitati.ro/Criza.html” rel=”nofollow” target=”_blank”>http://www.identitati.ro/Criza.html</a>