Și a fost mâine și ce am promis nu am uitat
Și a fost ieri și sunt complet debusolat.
Dar azi e azi și sunt ferit de toate
În viitorul meu continuu stau departe.
Căci pentru mine a uita nu-i omenește
Și nici celui care-i promiți nu îi priește.
Și-alaltăieri stăteam și-mi aminteam
Și nici măcar puțin nu-nțelegeam.
Nu-nțelegeam și nu-nțeleg când doare,
Ai o tendință să cazi din picioare.
Nu-nțeleg de ce când spune: “Pa! ”,
Eu am tendința să m-apropii tot mai mult de ea.
De ce când Soarele e sus pe cer
În jurul meu nu-i nici un înger?
De ce când Luna e umbrită de păcate
Eu stau aici și EA-i așa departe?
De ce nu mă răzbun pe soarta crudă?
Mi-e frică să mai spun ceva să nu audă.
De ce meticulos și-atent să fi?
Pentru că tot ce-a fos va mai veni.
Stie despre asta <img alt=”;)” class=”wp-smiley” src=”http://poezii.marincristian.ro/wp-includes/images/smilies/icon_wink.gif”/> sunt acolo la el.