Probabil toți știți jocul FAZAN. îl jucam cu plăcere când eram mai mici. Poate că și acum din lipsă de ocupație în drumurile lungi pe care le parcurgem în tren pe infrastructura pe care o avem. Să nu cobim și să deviem de la subiectul FAZANULUI, poate că în câțiva ani se vor face și căile ferate și măcar din punctul ăsta de vedere să intrăm în rândul lumii europene. În seara asta venind obosit dinspre serviciu, în tramvaiul 25, trei persoane netrecute de 17-18 ani jucau FAZAN pe Adevăr sau Provocare.
Combinație fatală. Aproape adormit, mai târziu am realizat de fapt despre ce este vorba trezindu-mă la o zbierătură a uneia care a ales provocare în loc de adevăr și striga cât o țineau amigdalele: Sunt proastă și mă fut pe bani puțini. Toate ca toate, să strigi că ești proastă e una, dar să strigi că te fuți pe bani puțini e alta. În tramvai erau oameni în toată firea cu copii care se uitau mirați și care nu au reacționat în nici un fel.
Educația celor 3 individe nu depășea nivelul primar. Dar curios era că nimeni nu s-a băgat să le zică vreo două vorbe. Ba, mai mult. După escapada cu strigătura au continuat nestingherite jocul făcând abstracție de toți cei din jur.
Adevărat.