Vineri, 24.07.2009, merg ca de obicei la serviciu. Ajung în Cora să iau marfa. Mai sunt cu un coleg. Cumparam ce se poate și mergem la casa. La casa incepem să descarcam carucioarele pe banda și borsetele le tineam ÎN carucior. El statea la incarcat și eu le descarcam. După ce terminam toata marfa constatam cu stupoare ca disparusera borsetele. Ne uitam în stanga, în dreapta, nimic și incepem să ne uitam ca prostii unul la altul, injuraturi. Mai multe din partea mea ca nu aveam bani decât ACTE, numai ACTE, toate ACTELE. El a ramas fără 100 de lei și un telefon Sony Ericsson W595. L-am intrebat, în timp ca incarcam masina de marfa dacă ar fi mai bine să facem și o plangere. NU. Răspuns ferm. Ok. Am mers la paza, am intrebat acolo, receptionera a dat anunt prin statie, dar nu am dat nici un numar de telefon. Am plecat și am revenit pe seara, am revenit și azi. Nimic, nici o sansa.
Ieri, bineinteles ca am ramas și fără chei și am fost nevoit să sparg usa pe care o incuiasem de doua ori. Chin și cu asta, a ramas și o urma de 48 și 1/3 în usa, foarte nasoala. De aici cumpara yala, cumpara broasca, cumpara de toate. Cheltuie 70 de lei și gata. Gata pe dracu, a trebuit să le montez, să sculptez în usa … off. Am terminat totul în cam 3-4 ore cu ajutor de la colegii de palier.
Vineri – zi cu ghinion … asta e. Oricum nu cred în asta. Și inca mai am sperante ca o să îmi gasesc actele.
Cred eu ca da, sunt ca un magnet pentru ei. Dar … acum gata. Umblu fara acte, un singur telefon la mine, nu se mai poate. Am patimit destul.