
Nu aș renunța niciodată la persoanele dragi mie, cele care le iubesc și care au contribuit la șlefuirea mea – clar nu aș renunța niciodată.
Nu aș putea renunța niciodată la computer și la mediul online. Sunt dependent, îmi place.
Nu aș renunța niciodată la a scrie poezii – mă liniștește.
Niciodată nu renunț la o idee fără a o duce la capăt – indiferent când, mi-am propus, o fac.
Niciodată nu aș putea renunța la LIMBA ROMÂNĂ.
Sunt singurele chestii la care nu aș renunța niciodată. Fără ele aș fi … NIMIC.
Leapșa o pasez mai departe către proaspătul sărbătorit Cristi, către Albastra, Leonard, Copila, Sufletica, Naicu (chiar dacă e dator cu cealaltă) și lui Dan și bineînțeles oricărui cititor sau blogroll-ist.

[…] Ciupanezul, mi-a furnizat o provocare destul de grea, cel putin din punctul meu de vedere, si anume (dupa cum bine spune si titlu’) La ce nu as renunta… Hmm, destul de grea problema, avand in vedere ca noi oameni, pe masura ce inaintam in varsta avem tendinta de a strange tot ce ne pica in mana, imi amintesc ca bunicu’, avea prin sopru, tot felul de chestii inutile, pe care nu vroia sa le arunce nici in ruptu’ capului… ca daca o sa aibe nevoie de cuiu’ ala ruginit si indoit, aproape rupt candva … nu ca nu ar fi putut sa cumpere un kg de cuie cu 2 lei … dar, no … asa e treaba. […]