Îmi pare rău că scriu acest articol mai târziu și rușine mie pentru că ieri nu am oferit nimănui absolut nimic, nici măcar o floare, nici măcar un șnur. Nici măcar mamei mele, măcar un telefon, nici măcar… Știu că am greșit, știu că nu mai pot repara greșeala, dar nu știu de ce ieri, cu toate că nu a fost o zi specială care să mă implice direct, am simțit nevoia să știu că încă însemn ceva, că sunt iubit. Am simțit nevoia asta. Am fost toată ziuanervos, la muncă nu am făcut nimic cum trebuie, toate mi-au mers pe dos. Dar cu toate astea spre seară m-am liniștit. Am auzit ceea ce mi-am dorit de o săptămâna și ceva.
Cu această ocazie de mărțișor în care am arătat doar cât de nesimțit sunt țîn să anunț că mă voi revanșa. Mă voi revanșa în stilul meu. Pe care cei apropiați mie îl știu.
La mulți ani tuturor femeilor și fetelor și o lunămartieîn care să vă simțiți așa cum ar trebui să vă simțiți mereu. În centrul atenției.
Din pacate nici atunci nu il pot oferi. Dar o sa-l ofer odata si odata. Dupa cum scriam si <a href=”http://www.marincristian.ro/fara-titlu” rel=”nofollow”>aici</a> o sa astept si odata si odata o sa-l ofer. Iar mamei un simplu telefon ii este suficient. Momentan mai mult nu pot.