Liceenii de astăzi

Astăzi fiind atât de frumos afară nu mi-am putut refuza plăcerea de a ieși puțîn la aer și de a mă plimba, în drumul meu și mai ales pe lângă casa unde locuiesc sunt multe licee, străzile de dimineață până pe la amiază sunt pline de liceeni.
Nu m-am putut abține și m-am uitat și eu melancolică la ei amintindu-mi deliceuși de cât de frumoasă era vârsta aceea, însă cum mă uitam eu mai bineochiimi se făcuseră cât cepele, de ce? Păi mă minunam cum puteau să fie îmbrăcați liceenii de 15-16 ani.

Aveam impresia că era vreun club prin aer liber și nu știam eu, ori vreo reprezentație live a ultimelor ținute, atmosfera era de-a dreptul tulbure, în aer numaimirosde parfumuri țări, care mai de care mai scumpe[ asta nu e o problemă], însă ce m-a marcat a fost felul în care arată acum liceenii, și să vă exemplific.

Mă uit în stânga, în dreapta:

Fetele: Machiaj strident, mult rimel, fond de ten, ruj, contur așa negru la ochi, bluze strâmte, decoltate, blugi cu talie joasă de se vedea aproape…. fuste extraordinar de scurte și mulate, tocuri înalte, genți- mai nou nu se mai merge cu ghiozdan, nu știu unde încap cărțile, și bineînțeles nelipsita țigară, eventual cafeaua în mâna stângă, foarte vulgare, din păcate și-au pierdut acea frumusețe naturală, acea sclipire de copilărie din ochi.. acea nevinovăție și gingășie.

Băieții: Unii făcândpartedin categoria manelo-house: Tricou mulat marca D[aniel]& G[abi], Versace, Armani, etc. nu știu ce pantofi cu stralucele, blugi așa mulați, genul gay, mult aur pe la gât la mâini, sau.. ceasuri extraordinar de mari pe care să scrie mare firma, nelipsitul telefon să zicem că majoritatea au I-phonuri, stând ostentativ cu ele în mână pentru ca fetele de mai sus să muște momeala, ținând în mână o țigară[din foi, și aici nu exagerez, se fumează marijuana în licee].

Dacă te mai aduce și tăticu cu Mertanu` ești deja foarte tare.. da, am uitat să menționez și categoria Emo că mai sunt și ăia, rockerii pe cale de dispariție, însă clasele de sus sunt cele dominante, școala a ajuns o bătaie de joc, a ajuns un fel de club de zi, să-i zicem Pub că așa se spune mai nou.
Și ca o comunistă ce sunt mi-am adus aminte că am fost și eu cândva liceană însă la noi nu era așa, nu ne era permis să ne îmbrăcăm așa și n-o făceam nici noi din puținul bun simț și din educația pe care o aveam, școala încă mai era un mijloc de a învăța și nu de a ne etala ultimele fițe în materie de modă.

Cu siguranță mai sunt și EXCEPȚII dar copiii buni nu ies niciodată în evidență.

Și așa m-am minunat, am oftat și amtrecutmai departe spunându-mi unde-s vremurile de altădată?