Vineri. O zi obișnuită. Binecunoscuta întâlnire de la orele 21: 45 la AFI Palace Cotroceni, mai exact pista celor de la Mega Karting. Nimic neobișnuit, decât schimbări majore în rândul angajaților de pe-acolo. Am luat o masă undeva lângă geamul dinspatesă vedem pista. Afară un frig al dracu, karturile nu prea încălzite. Ok. Am luat o cursă să vedem ce va fi. Un tip îmbrăcât cu o geacă galbenă, se vedea de la o milă marină că nu era vreun român, inspecta locul. Eram acolo fără rezervare și trebuia să așteptăm până când intram.
Ok. Am intrat. Întrebări, cutare, cutare. Am ieșit pe pistă de la camera de briefing și acolo frig. Mi-am pornit ca de obicei singur kartul și hai să-i dăm drumul. Pe pistă eram 6. Nu eram numai ai noștri. Ok.
Am mers vreo 4-5 ture, sincer nici nu mai știu, viziera era deschisă pentru că dacă o închideai se aburea geamul și o beleai. Dacă e deschisă tragi tot aerul ăla rece în piept și faci niște ochi ca de broscoi. Am tăcut. Kartul avea probleme grave cu stabilitatea. Îl acceleram și făcea ca toți dracii, ba stânga, ba dreapta. Până se stabiliza pierdeam viteză. Ok.
Urma o curbă nu prea dificilă și am pierdut direcția deoarece era foarte alunecos. Amlovitîn plin gardul din cauciucuri, pe care l-am și rupt, am tras la boxă. Am schimbat kartul. Mai prost ca primul, dar totuși era stabil.
Cum prindeam un pic de viteză cum în fața mea unul se răsucea. Frâne canci, ioc, nexam. Și dă-i blană. Asta până într-un moment. Încurbacea mai dificilă a traseului de maxim 240 de metri, măsurați la ruletă, una cu kartul sucit, eu fără frâne.
De fiecare dată trebuia să găsesc liberă curba să o pot lua cum trebuie. Acum nu, era ea răsucită. Am lovit-o în plin cu partea stângă. Bineînțeles că ea nu a avut nimic, bineînțeles că mie mi s-a tăiat respirația și bineînțeles că nimeni nu m-a ajutat. Ce pizda măsii, era el vinovat că nu avea frâne, era el vinovat că aia era pusă de-a curmezișul.
Așa că m-am ales cu o coastă fisurată. Și bineînțeles că nici după ce am ieșit de pe pistă nimeni nu a întrebat nimic. Dinscaunm-au ridicat băieții care aveau grijă ca piloții aiuriți să fie scoși de prin cauciucuri.
Ieri am fost, doar să-i inspectez. Până când se deschide Amc Kart nu mă mai dau la ei. Site-ul lor este de fapt un blog, pe wordpress. Și voi avea grijă să aibă trackback. Poate cineva acolo va vedea și va știi ce se întâmplă.
ADIO Mega Karting.