Azi la muncă, mi-a adus Boris aminte de copilărie și de vremurile când furam vinul și țuica din cramă și îi dădeam mită paznicului din bostană să luăm și noi 4-5 pepeni. Nu era vorba că nu aveam bostană, dar parcă pepenii din bostana noastră erau mai mici ca ai vecinului. Și uite așa dădeam noi la vecinul de pepeni dobrin. Probabil că mulți vă întrebați ce-s ăștia. Ăștia-s niște pepeni metis cu coajă de un verde închis, uneori neagră – nu bag mână în foc că-s daltonist – cu miezul portocaliu și semințele negre. Ce dulci mai erau. Noi, copii proști de la țară, ziceam că mâncăm portocale zemoase cu semințe.
Și când dădeam de vreun pepene din ăla galben înnecăcios spuneam că e banană și ce ne mai bucuram că și noi avem ca în reclamele de la TV banane și portocale la “botul calului”.
Nu am mai mâncat demult pepene dobrin, nici nu am mai văzut prin zonă. Tot mai mult găsești din ăștia mari cum sunt și prin piețe.
Nu ştiu dacă mai se găsesc. În general ies aşa pentru că ăştia bătrânii (cei de acasă) pun seminţele pepenilor pe care îi consumă.