Clasaa VIII-a, tineri și neliniștiți, chiulisem deja de la alte ore, numai de la matematică și română nu chiulisem niciodată. Într-o zi tomnatică, de octombrie, profesoara de matematică avea nevoie de o greblă mare de strâns lucerna. Nu știu cum, dar mamaia avea una foarte bună de la localnicii din Gârda de Sus, județul Alba. Bineînțeles, că m-a trimis pe mine să stabilesc negocierea pentru greblă și m-a pus să merg cu încă un coleg. Și-acum țîn minte cum se rugau toți de mine să scape de orele de matematică pentru că erau 2 una după alta.
După lungi negocieri pe pachețelele de acasă, în funcție de ce avea fiecare și partea care avea să-mi revină l-am luat după mine pe Ciuraru Romeo Marius, Romică, mai pe scurt. El a avut cea mai bună ofertă pentru mine: să conduc tractorul lui fără să știe nimeni în incinta fostului CAP Ciochina. Zis și făcut. Pe drum, am stabilit un scenariu. Mergem acasă, nu găsim pe nimeni, mergem la mine roată, ne întoarcem și apoi la școală. Cu sau fără greblă.
Am luat-o pieziș, ocoliș, râdeam, chicoteam și el tot trăgea de mine mai repede că se supără doamna profesoara (era cea mai severă profesoară dintre toți). Am mers, atrecuto oră, noi tot umblam. Pac! Vine momentul să plecăm spre școală fără greblă pentru că unchi-miu era plecat la strâns lucerna peteren. Ajungem la școală la jumătatea celei de-a doua ore de matematică. Brusc profesoara se oprește din explicații șiscrispe tablă și mă fixează cu privirea: „Ce a durat atât?” „Păi să vedeți, doamnă, că mamaia nu era acasă și am mers la mine, acasă la mine nu era nimeni și ne-am întors, mamaia era la o vecină, am căutat-o și nu avea grebla acasă.” „Totuși de ce a durat atât. Stă la doar 10 minute de școală.” „Păi v-am spus că am mai căutat, și…” „Treci în bancă. Și stai acolo că o să îmi arăți temele.” Romică venea după mine cu toate că invitat în bancă eram doar eu. „Tu de ce nu l-ai adus mai repede la școală?” „V-am zis eu să vă plimbați prin tot satul?” „Nu.” Și în acel moment se îndreaptă spre el să-i de-a vreo două cred. Zbierând îl mai întreabă odată: „Pe unde ați umblat atât și v-ați întors fără greblă?” Și-atunci de frică începe să verse totul: „A fost ideea luiCristi. El mi-a zis pe drum ce să facem și apoi am mers și am pierdut vremea, dar să știți că nu am fost la gârlă.” „Treci în bancă!„
Am urmat eu: „Așa mi-a trebuit dacă te-am trimis pe tine. Trebuia să mă aștept la așa ceva din partea ta. Lasă că o să vezi tu„
Și-așa s-a terminat ora de matematică. După ce că aveam oroare de profesoară, am nimerit și în gura ei din cauza dobitocului deRomica. Bineînțeles că nu am mai făcut de serviciu niciodată până la terminarea școlii generale și era bucuria noastră să mergem să sunăm de ieșire sau de intrare.
Am făcut și meditații cu ea, replica cea mai des întâlnită era: „Nu știi matematică până când nu-ți curge transpirația pe vârful nasului muncind la o problemă.„