Romanul eromân, am ajuns azi la concluzia asta. Romanul… e asa cum a fost dintotdeauna. Invidios pe aproapele care se speteste, muncind, să ajunga undeva în varful piramidei. Romanul de rand se aliniaza unor standarde ușor impuse din antichitate, de turma care-l inconjoara; e ca un burete ce absoarbe numai ce e rau, preapuțince e bine. De ce spun asta? Pai… mi-am adus aminte, citind printre bloguri de niște discuții cu prietenii care au iesit din țară, care au „folosit” avionul. Să încep istorisirea. Grup restrans, 4-5 oameni, fiecare să se laude cu ce a realizat pe parcursul anului. Din una în alta, călătorii, chestii, vacante, concedii. Și se trezeste unul dintre ei, „Frate, ai mancat vreodata înavion? ” „Ai mers vreodata la baie în avion? „… liniste, unii care au mers fireste ca au răspuns. Eu mă uitam nedumerit.
Și incepe: „În avion, la toaleta nu ai loc să intinzi mainile în lateral, au acolo hartie, sapun, misto… toatemirosbine, nu ca la toaleta romaneasca. Și nu se plateste nimic. În plus hartie igienica ai la discretie. ” Asa… și? „Pai, nerezistand tentatiei, m-am gandit să iau și eu ceva hartie igienica din avion, asa ca amintire, precum și sapunul ala. Mirosea prea frumos. ” Mi s-a parut un pic deplasat, dar am stat și m-am gandit. Sunt foarte multi români care fac asta, uneori fac asta pentru a aduce unconsummai mare unei companii, o dauna mare pentru razbunare. Unii saboteaza masinarii pentru a sta degeaba [ cunosc cazuri de la fostul loc demunca], și după aceea îl arăta pe X cu degetul. Ia uite-l pe prostul ala ce se chinuie. Asta e mentalitate tipic romaneasca. Mentalitate neschimbata nicaieri. Cred ca un român l-ai recunoaste oriunde în lume dacă îl intalnesti. Problema care se pune este: Îl saluti sau îl ocolesti?