O banala zi demunca. Ora 18: 00… agale către serviciu, urcam cu liftul. Ajung la 5… pasesc inauntru, nu aveam card deaccesaka badge. Buuuun. Coboara la parter și roaga portarul să mearga să îți deschida, doar nu vrei să intarzii. Ajung la computer, îl aprind (de obicei e aprins, probabil astăzi și-a bagat cinevaochiiprin el) și mă loghez… ptiu, deja 8minuteintarziere. mă uit în jur și nimeni. Hopa… rămân perplex. Pun mana pe telefon și sun: Sunt la munca, voi v-ati dat demisia cu 3 zile mai devreme? Sau ce se întâmpla? Tu unde esti. Aaaa, eu am fost de la 12: 00 am terminat programul. În continuare… și X și X1 și X2 și… X9 unde sunt? Ca eu sunt singuuuuur. Pai au venit de dimineață, ca după amiaza nu prea mai e nimic de făcut.mc. Scuza-mă ca te-am deranjat.
La auzul cuvintelor „nimic de făcut” am luat pozitia de net surfing și m-am decis să mă inarmez dinainte cu 3 sticle de apa minerala. Zis și făcut. Asezat aproape ca în pat, singur pe o „parcela” de 30 de metri patrati surfam pe net. Brusc, timpul depauza.ufff ce mult am mai muncit. Ies în pauza, cam innoratafară… ceva trecator. Merg inapoi și continui… Toate bune și frumoase când vad ca incepe să fulgere… hopa… urmeaza uragan. Îmi arunc ochii spre lacul Morii și fulgerele spintecau cerul. Bubuituri puternice se auzeau. Parca se daramau blocuri. Imaginea nu mă facea să mă incred prea mult în viitor. În mintea mea „Se mai supara și Dumnezeu, i-au ajuns atatea. Trebuie să se descarce. ” mă intorc la birou și brusc, după un fulger puternic trecem pe generatoare. După 15 minute trecem inapoi. S-a întâmplat de 2 ori. Nothing unusual.
Surfez pe net, beau apa, meditez… mă odihnesc.
„Frumoasa zi de munca” Dacă seful meu citeste, scuzeseful, dar de munca nu prea a fost.
Da, dar se numeste concediu, nu concediere <img alt=”:)” class=”wp-smiley” height=”18″ src=”http://www.marincristian.ro/smilies/yahoo_smiley.gif” title=”:)” width=”18″/>