Aştept să suni de-un an … şi-aştept –
Dar poate timpul e nedrept
Şi suliţa mi-a-nfipt în piept.
Şi în privire se citeşte
A mea poveste.
Nu-s lacrimi ceea ce tu vezi
Este durere dar nu crezi.
Şi ochii mei încă nu-s limpezi,
De-atâta suferinţă şi durere
Biciul e mângâiere.
Şi-aş vrea să nu fi fost un an,
Aş vrea să fii întinsă pe divan.
Şi eu să nu fi fost aerian,
Să nu te fi văzut cum eşti
Fetiţa dulce din poveşti.
Şi-acum mă dor vorbele tale,
Ce m-au rănit cumplit de tare.
Şi-atunci, şi-acum şi-n continuare
Aş vrea să pot să fiu mai tare,
Dar … cumplit doare.
Există viaţă după moarte?
Există vorbe după şoapte?
Există regret după fapte?
Ştiu doar că este Cineva
Care va judeca.
