Poezia
Aștept să suni de-un an… și-aștept – Dar poate timpul e nedrept Și sulița mi-a-nfipt în piept. Și în privire se citește A mea poveste.
Nu-s lacrimi ceea ce tu vezi Este durere dar nu crezi. Și ochii mei încă nu-s limpezi, De-atâta suferință și durere Biciul e mângâiere.
Și-aș vrea să nu fi fost un an, Aș vrea să fii întinsă pe divan. Și eu să nu fi fost aerian, Să nu te fi văzut cum ești Fetița dulce din povești.
Și-acum mă dor vorbele tale, Ce m-au rănit cumplit de tare. Și-atunci, și-acum și-n continuare Aș vrea să pot să fiu mai tare, Dar… cumplit doare.
Există viață după moarte? Există vorbe după șoapte? Există regret după fapte? Știu doar că este Cineva Care va judeca.
Ce transmite
Poemul merge pe ideea de așteptare prelungită, iar durerea lui este mai mult reținută decât explodată.