Sunt mai altfel

De ieri seară, de pe la ora 22: 00 știu să rezolv toate tipurile de probleme la Tehnologia Informației și a Codarii. Am avut un profesor foarte bun care m-a ajutat și îi mulțumesc foarte mult. Datorită lui, astăzi am reușit să mai diminuez din handicapul, și-așa destul de mare, pe care îl aveam față de ceilalți. Nu toți au fost așa de norocoși. Foarte tare a fost momentul când, așezându-mă pe ultimul rând stricasem numerotarea sălii și profesorul m-a strigat pe poreclă nu pe nume. Un amfiteatru cu peste 250 de locuri, plin ochi de studenți restanțieri și nu numai (15 la timpul lor). Am fost mutat disciplinar la catedră, exact pe centru între ceilalți 2 care erau acolo. Expresiile pe care le puteam citi pe fețele tuturor, erau: jale, teamă, neliniște, stres. Cred că dacă se putea fuma acolo, toți se apucau să tragă câte un fum, două. Problemele, pentru mine simple, au dat bătăi de cap celor din anul I pe care i-a debusolat complet. De exemplu: codarea cifrelor zecimale în codul “Exces 3″, unde unul din studenți se trezește și întreabă doar de la 0 la 9 nu luăm până la 99 nu?

Sala în hohote, studentul jenat. Oare de ce am făcut din anumite materii, predate de anumiți profesori niște legende? Niște imposibilități? Este totul doar în imaginația și subconștientul nostru. Ei ne predau, ne cer anumite lucruri, sunt un pic mai severi, dar totuși sunt OAMENI! Nu disperați, toți suntem la fel.

Așa că, cel mai simplu este să te pregătești, cât de cât și să te prezinți optimist. Bine că eu am avut și susținere, asta e partea a doua. Cineva, acolo … îmi ține pumnii de fiecare dată. Nu știu cum se face că de aproape 3 săptămâni ceea ce îmi doresc și rezolv. M-am schimbat destul de mult și îmi place.

Așa că … pe cai și la examene.

Cuvinte cheie: burciu stefan, codare, student, TIC