A venit oficialiarnă. Frunzele copacilor din Parcul bucureștean Titus Ozon și-au terminat viața anuală și au ajuns pe băncuțele parcului sau pe stratul foarte subțire de gazon, proaspăt tuns și veșnic verde. Nimeni nu se apropie de ele, rămân pe loc, nebăgate în seamă. Rămân acolo pentru a înștiința omul călător sau pe cel melancolic că pe acolo atrecuttoamna, a trecut un an, au trecut mulți și prea puține s-au schimbat. Ele mor și învie de fiecare dată după anotimpul rece.
Noi murim și nu mai înviem niciodată însă mereu vom trăi princopiinoștri și prin copiii copiilor lor. Eu vreau să trăiesc veșnic!