Ziua cea mai lunga

Astazi a fost cea mai lunga zi din cei 22 de ani pe care îi am. Nu stiu de ce, dar m-a epuizat. Caldura, racoare, nor, aer conditionat, masini, dureri de picior, dureri de stomac, mancaruri, apa. Foarte lunga. Trezirea s-a dat la ora 8: 36 de catre un coleg de palier, plecarea a fost la 09: 00. Am intarziat, nu-i bai, sunt seful meu. Propriul și unicul meu sef, uneori un sef mai mic, uneori nu. Am ajuns în incinta Sema Park, am incarcat aparatele de dulciuri, am adus marfa, s-a facut ora 12: 00. Am plecat grabit catre prietenul meu, care avea mare nevoie de ajutor. El nu era, a avut un proces greu, arestati, fraude pe internet, valceni. S-a rezolvat problema în jurul orei 13: 25. Transpirat, cald, aer irespirabil. Sunau telefoanele ca într-un call-center. Raspundeam, inchideam, starea mea era una nervoasa. Conversam cu ea prin mesaje, alinare.

Sunau cei de aici. Mai vii? Ce ne faci? Ne lasi cu ochii în soare? Off … viata e grea. Asteptand pe o bancuta în Parcul Tineretului îmi veneau idei. Idei și idei, scriam … mesaje. A ajuns unul dintre sefii Snack4U și m-au ridicat. Aer conditionat în masina, cald afara, eu faceam condens. Pfuuu … aiurea. Până am ajuns la locatie, se innorase. Foarte bine. Și mă pun pe treaba. Până la ora 19: 00 am lucrat incontinuu. Telefoanele inca sunau. Nu se mai opreau. Îmi doream să fie EA, dar erau altii și altii … probleme, griji, nevoi, ajutor. Offff … nu se mai termina odata.

La ora 19: 35 am ajuns în final la statia Petrache Poenaru pe care “vocea din metrou” inca o striga Semanatoarea. Bun și nu prea. Astazi intersectia Grozavesti s-a inchis. FOREVER. Trist, și totusi reconfortant. Aer respirabil, masini putine, cel putin la inceput. Ajung în camera, deschid mailul. O gramadaaaa de mailuri. Unele care m-au bucurat, altele care m-au facut să lacrimez.

S-a facut ora 21: 00, asta după ce am răspuns la marea majoritate. Iarasi munca. Aiurea. Traim să muncim? Nu prea cred. Traim să supravietuim. Asta DA.