Cum spunea regretatul scriitor, Caragiale. Asta s-a întâmplat și se întâmplă în România în continuare. De luni, am avut ghinionul de a ieși cu mașina din dotare: Dacia 1307 carosata de Cautis. Excepțional sunet de motor, linie, alură … tehnologie, totul într-o Dacie de 12 ani vechime. Presiunea pneurilor excepțională, jantele ruginite de timpul necruțător, farurile crăpate de la ultimul incident rutier, masca față aproape lipsă și o baterie corodată de răcnetul nemilos al toamnei și iernii trecute.
Toate bune și frumoase până la semaforul de la Ciurel. Acolo a început să tremure precum un om care se ferește de vuietul și rigoarea iernii și becurile în bord aprinse. Începusem descântecele: “ Hai rândunica mea, mânca-o-ar tata. Hai că poți măcar până după intersecție ” și a reușit. După intersecție un abur colosal ieșea din motor. Procedeul de răcire fusese alterat de ceva … vasul de apă era gol, radiatorul gol. Și dă-i și bagă apă și fă-i aerisire și mai mergi 5 km și repetă procesul de reumplere … Până când ajung la service și-mi spune: “ Ați luat contactul de când v-a făcut așa? ” “ Normal, fâșâia ca o bombă cu ceas! ” “ Și nu s-a calat motorul? ” “ Probabil că nu, odată ce-s cu ea aici și pornește la sfert de cheie. ” “ Buni ingineri românii ăștia, fir-ar ai dracu’. ” “ Buni, buni …, dar cât durează până mi-o faci? ” “ Mai bine de o oră, e căldură mare mon cher! ”
Și m-am pus pe așteptat … o oră fix și se prezintă mecanicul: “ Face 10 lei, are un furtun spart… nu știu care e, dar … puteți să mergeți așa cu ea. Nu o să aveți probleme! ” Și uite așa astăzi m-am făcut totuna pe mine de ulei și praf. Și culmea, să fiu elegant mi-am luat și un tricou alb imaculat care a devenit maroniu.
Traiască mecanicii care nu-și dau interesul, trăiască proștii care dau bani pe nimic. Traiască toți că pe lângă ei trăim și noi.
Vrei să oferi un cadou?
Cred ca face. Am un motor exceptional pe ea. Si mai ales ce produce … maxim maxim.