
A mai făcut una. Bun. Deja începea să amorțească, alta. 3 anestezii până să se apuce de lucru. S-a apucat. La ora 17: 10 anestezia s-a dus și în gură mai aveam încă o bucată de molar. O rădăcină aiurea prinsă. Durerile pe care le-am simțit au fost imense dar nu puteam să mai suport aceeași durere pe care o resimțeam când i se scula ei. Atunci s-a trecut la o a patra anestezie. Anestezie cu adrenalină din câte am înțeles eu. Anestezie care în cazul meu, probleme cu inima nu ar fi foarte indicată, dar durerile mă împingeau la măsuri extreme. Mi-a amorțit măseaua și ne-am apucat de muncă. La 17: 25 am fost gata cu totul. Nu mai simțeam obrazul drept și până la oră 19: 30 am avut un pansament steril și o pastilă în locul unde exista măseaua.
La 19: 30 când am scos pansamentul de-acolo, am descoperit un izvor de sânge. Parcă era unul din atacurile pe care le aveam înainte. Curgea sânge într-una. Alt pansament, dă-i foc, pune-l acolo. La ora 22: 30 am mers la farmacie să se facă ceva cu sângerarea. Durere deloc. Dar sânge din abundență. De la farmcie am mers la cineva acasă și s-a rezolvat. Cu o pastilă și un pansament, la ora 23: 30 eram aproape ca nou. Am rămas la el pentru supraveghere. Toată noaptea nici o problemă, azi la fel. Totul e ok, nici măcar umflată nu e.
Am scăpat de o povară. Molarul drept inferior!

Pentru moment. Acum incepe chinul.