Iubirea nu-i deloc placere,
Ea-ncepe cu o clipa de tacere.
Și pe parcurs se simte adiere;
Iar la final … o mangaiere!
O mangaiere adanca, sufleteasca,
Cu scopul sfant ca-n tine să renasca,
O amintire adanca ce-are să porneasca
Dragostea! Ca o buca’ de iasca.
Dar cum am spus, această adiere
Nu e mereu numai placere.
Are și scop de-autoasfixiere,
Atunci când suferi în tacere.
Și nu gandi ca ai s-o inseli vreodata
Iubirea adevarata e Sfanta cazemata.
Și când atinge-n suflet e soldata,
Și te alegi cu inima… complet avariata.