Da, luxatie! Ieri, din neatentie, din starea de agitatie, din imbecilitatea mea [să nu zic prostie] m-am pus să mă dau cu skate-ul pe holul caminului. Și să vedeti om la 112 kg dandu-se cu skate-ul … ce să mai … adevarata gratie, adevarat spectacol demn de Balsoi. M-am dat o tura, m-am mai dat una și a treia a fost fatala. Ce-a de-a treia m-a adus în stare în care mă puteti vedea în poza. Ieri, pe la ora 16: 00 se intampla totul. Am cazut, cu piciorul de sprijin sub mine, nu stiu cum dar aveam niste dureri de parca mi-l rupsesem. Cea mai mare frica a mea era ca EA să nu afle și să incerc să mă ascund. Starea initiala a piciorului meu era și este destul de grava la talpa piciorului și cum nu va pot explica o să pun niste linkuri catre poze. Aici, aici și aici. Asa arata piciorul meu în durerile cele mai mari. Bineinteles, azi-noaptea nu am putut inchide un ochi, m-am masat, am pus Ben Gay, am dat cu de toate și nimic; lucru care m-a facut să apelez la ultima mea sansa, să merg la doctor azi.
Zis și facut. Am sunat un prieten, a venit cu masina, s-a chinuit cu mine o gramada până am coborat 4 etaje și am pornit catre Spitalul Universitar. Acolo, cozi și cozi, nimeni nu mă baga în seama și totusi doctori disponibili erau, iar durerea aproape insuportabila. Bineinteles, am pus și de spagi, 10 lei la asistenta ca să cheme un doctor, 50 de lei la doctor ca să scrie o fisa de internare, apoi radiografii iarasi bani dar, gandidu-mă ca totul va fi mai bine după îi dadeam asa, mai cu spor. După ce am terminat cu radiografiile pe la ora 13: 00 cu aproximatie am mers la ortoped.
Foarte sever mă luase cu ce s-a întâmplat și chestii. I-am explicat exact, inima era cât un purice, noroc ca mă gandeam la EA și îmi mai alinam durerea și uitam pe loc de ceea ce urma, sau de ustensilele pe care le detinea. M-a pus pe un pat și a inceput să îmi brutalizeze piciorul incepuse să mi-l indoaie în toate directiile și atunci să te tii cu urlete. Asistentul ramasese blocat și tot îmi zicea ca e bine, ca e doar o luxatie ca nu stiu ce ligamente sau incrucisat și ca e ok dacă o să stau cu el în gips. NUUUU, în viata mea nu am avut gips, nu îmi pun deloc. Și doctorul cu o voce destul de hotarata și un ton destul de brutal, “Nu este nevoie de gips, cu niste fase elastice și niste unguent în 2 zile e gata! ” Ochii cât cepele, liniste sufleteasca deplina. Nu indrazneam să mai intreb nimic, nici durerea nu o mai simteam, i-am inmanat doctorului 100 de lei, bani pe care de altfel i-a aruncat într-un sertar și mi-a recomandat să stau cu piciorul cât mai relaxat, să nu-l fortez și totul va fi ok. Dacă mai intervine ceva să sun la 112 ca mă cara aia până la Universitar. Prost as fi dacă as suna, poate să fac și cangrena și eu acolo nu mă mai duc.
Toata operatiunea de asteptare, bruscare a piciorului, dialog cu doctorul, dialog cu asistentul a durat aproximativ 3 ore. 3 ore în care simteam ca lumea se prabuseste pe mine, gandindu-mă la faptul ca incercand să ascund ceva mai mult rau am creat, cât de mult tin la EA.
La ora 16: 14 minute am iesit de pe poarta spitalului și m-am imbarcat cu greu într-un Peugeot 206 și la ora 16: 28 am fost în față caminului. De acolo chin și durere. Urca 4 etaje singuuur. Chinuit la ora 16: 38 am ajuns în camera și m-am intins în pat. De-acum durerea e aproape inexistenta. Incerc să uit de ea și mă pun să dorm. Diseara trebuie să merg să controlez oamenii pe care i-am lasat la serviciu de capul lor.
Bafta multa și să nu va dati cu skate-ul dacă nu stiti ce faceti.
[…] Însă, nu a fost cea mai bună afacere pe care am făcut-o, deoarece, piciorul meu drept care şi-aşa avea probleme, a cedat din nou. Acum abia merg târâş grabis spre muncă sau oriunde în altă parte. Şi chiar […]