
Corpul lui, căzut de la 30 de metri măsurați, s-a făcut franjuri și era acoperit de o folie galbenă pe care o umfla ușor adierea vântului. Numele lui Cătălin, din ce am înțeles de la oamenii de la față locului, originar din Caracal în vârstă de doar 30 de ani. Făcea alpinism utilitar de ceva timp, însă corzile nu au fost asigurate, chiar de el, cum trebuia. Cert este că arhitectul clădirii nu a luat în calcul și eventuale locuri de prindere pentru viitori alpiniști utilitari care vor spăla geamurile.
De obicei, alpiniștii care spală geamurile (în articolul viitor voi pune poze cu alpiniștii care spălau alaltăieri geamurile și voi pune poze și cu alpinistul care astăzi și-a pierdut viața) au două corzi, una de bază și cea de siguranță. Însă ambele au fost prost asigurate. Vinovați, încă se caută… dar viața, o mai poate reda cineva?
Mă gândesc doar la faptul că a plecat dimineață de acasă, zâmbitor sau nu, calm sau agitat să-și facă treaba și să se-ntoarca înapoi. Dar a plecat și nu s-a mai întors. Merge mai departe pe un alt drum, poate mult mai bun. Dar ceea ce a lăsat în urma lui se numește JALE, TRISTEȚE, SINGURĂTATE. Mă gândesc numai la familia lui, la părinți, la rude. Viitoarea lui soție a stat tot timpul cu el și-l mângâia pe față. Viitorul lui cumnat se uita în gol, parcă secat de tot. Viitoarea lui soacră a căzut lângă el și plângea în hohote. Poliția l-a ținut mai bine de 4 ore și jumătate întins acolo până când, în sfârșit l-au ridicat cei de la IML.
Viața alpiniștilor utilitari atârnă de un fir de ață. Orice greșeală se plătește cu ea, cu VIAȚA.