A venit vremea pentru un nou episoddin viața mea. Un episod care se leaga de spiritul sarbatorilor deiarnă.în fiecare an, pe data de 20. 12 stateam și organizam datele de colindat și cum porneam prin sat. De fiecare data am mers la colindat cu fratele meu și cu verii mei. Organizam plecarea astfel încât să avem omarjamaxima de acoperire a satului. Planuri cu 3 zile inainte de primul colind, bineinteles, ca doar asa era la noi. Și planuiam, bineinteles, fiecare banut pe care avea să-l primim.
Dupădureride cap cu planurile urma data de 23. 12 – prima seară de colinda în sat. Și în seară asta se canta: Buna dimineață, Din an în an, Foaie verde, Sculati, sculati boieri mari și Domn, domn să-naltam. Astea mi-aduc eu acum aminte. Bineinteles ca vocile difereau și fiecare canta în felul lui, dar totuși canta. Însă, după cateva case, eu treceam mai înspate, fiind mai mare și doar mimam.
Însă până să ajungem la usile oamenilor pentru a-i colinda, trebuia să deschidem porti, trebuia să trecem primejdii (cainii de pe strada și din curte)… Greaviațaunui colindator de la țară… foarte grea! Dar totuși la sfârșitul serii, desfaceam tot și imparteam frateste. Ieseam cam cu 5 lei noi de fiecare și cate o sacosa de nuci, cornulete, turte și uneori și grau (binecunoscuta coliva după care sunt mort). Bun, fiecare tragea numai la bani, însă eu muream după coliva și nuciasa ca toate erau la mine. A doua zi… bucurie maxima pentru mine: mancam nuci și coliva, toata ziua.
Urma data de 25. 12… ziua în care până în ora 12: 00 trebuiau colindate iarasi casele satului. Acum era mai ok, lumea impartea mai mult bani decât bunatati. Colindam până ni se facea foame și ne intorceamacasa. Aici ne-asteptau bucate alese: cozonaci, fripturi la cuptor, sarmale, carnati și noi, eram toți inghetati. Lângăplitase-aseza masa și toți în jurul ei, cu o bucata depaineîntr-o mana și cu o bucata de orice altceva în cealalta infulecam nebuneste.
Bineinteles ca după amiaza ne intalneam cu totii la derdelusul din sat, care dadea drept îngarla, cel mai abrupt din toate derdelusurile pe care m-am dat vreodata. Era acolo puzderie decopii, aveam chiar și locuri de parcare unde ne asteptam linistiti randul. Între timp ne povesteam unii altora ceea ce ne-a adus mosul de dimineață, laudam „bolizii” pe care îi aveam în dotare și explicam și tehnicile de lustruire a talpicilor.
Apucam să ne dam de maxim 3-4 ori, urcarea ne omora în general pe majoritatea și-apoi plecam inapoi acasa la lasarea intunericului pentru o noua runda de infruptare.
Și-asa se termina și ziua de Craciun… la gura sobei uitandu-ne lung la TV și adormind. Eram pregatiti pentru urmatoarea runda de colindat. Pe data de 30. 12 plugusorul, numai ca aici ceata trebuia să fie mai mare, asa ca ne-am hotarat noi, să cumparam petarde și unul dintre noi, în timp ce canta să mai arunce cate una, semn ca avem pe cineva care pocneste din bici.
Și-uite asa ramaneam fără petarde pentru anul nou, dar ne scoteam parleala cu cel care trosnea din bici și remuneratia era mai mare.
Și ne intorceam acasa și eu abia asteptam să mananc piftie și carnati…și-acum abia aștept să gust din carnatii iuti facuti de mama și mai ampuținpână la piftie.
S-ar putea, ceea ce nu cred, ca între 23. 12 și 28. 12 să existe opauza, pauza de colind să-i zicem