Clasa a VII-a, terminată cu brio, noul modul introdus, cel de agricultură a fost și el absolvit cu brio. Practica la această materie se făcea în cimitirul vechi sau pe pământul școlii la sapă. Muncă. Așa era înainte la țară. Chiar dacă eram în anul 1998 la acea vreme, comunismul nu dispăruse total. Mai ales la sate. Și-așa ne pierdeam timpul cu agricultura care era verișoară bună cu sportul. Totuși, în vacanța de vară, obișnuit deja cu munca din timpul școlii, am început să conduc totuși tractorul familiei.
Cea mai mare fericire când auzeam că mergem la câmp, era că urmează să conduc tractorul. Uraaa! Uraaa! Asta era bucuria cea mai mare. Să conduc măcar 300 de metri tractorasul cu remorcă. După ce săpam rândurile alea imense de porumb, de fasole, de floarea-soarelui … eram trimis la capătul celălalt să aduc tractorul. Nu mai conta că am săpat atâta, nu conta că mi-era sete, foame, sau că nu mai aveam vlagă. Alergam cât mă țineau picioarele să conduc.
Și trebuia să o fac cât mai bine pentru a mă lasă singur data viitoare. Fără copilot care să-mi spună ia virajul mai larg, lasă-l mai încet, vezi că-s gropi. Vroiam să fiu cel mai bun până când, odată, la culesul porumbului, când trebuia să scot tractorasul cu remorcă mare, plină cu porumb de pe tarla. În capăt un șanț destul de abrupt. Am intrat cât se putea de ușor, și când a ajuns și remorca în șanț, la urcare, tractorasul s-a împotmolit. Și dă-i, și dă-i până când am avut primul incident. Tractorul s-a răsturnat peste remorcă. S-a ridicat de față și a căzut pe spate. Atunci mi-am luat mai mult decât mustrări – o bătaie. Suficient cât să uit de tractor o perioadă bună de timp. Cât despre remorcă, a trebuit scoasă din șanț de un tractor mare.
13 ani, cu bune și cu rele. Voi ce făceați la această vârstă? Care erau bucuriile voastre la această vârstă?
Vrei să oferi un cadou?
O sa vina vremuri si vremuri. Oricum, fetele nu prea au ce cauta la varsta aia niciunde la munca. Ele sunt asa, mai tinute in puf. Multi inainte.