M-am hotărât să-mi fac firmă. Yupii… vedeam numai $$$, dar din păcate elanul mi-a fost tăiat din fașă. Sunt o grămadă de acte. Am luat legătură cu un avocat, am făcut tot ceea ce mi-a cerut și m-am dus frumos la bancă să-mi scot o fișă fiscală. Excelent. Pentru cei care nu știu, fișa fiscală este un fel decazier. Numai că se referă strict la chestiunile de datorii. Și uite așa, când am luat hârtia… era să cad pe scări. Datorie vreo 1300 de euro la o bancă. Știam de ea… dar… am zis pas și credeam că a fost ștearsă.
Poate fi ștearsă din sistem, pentru că în România este posibil orice. Deci datoria de 1300 de euro se șterge cu doar 500 de euro plasați unde trebuie. Asta din ceea ce am auzit. Nuar fio problemă. Să zicem că deschiderea firmei se va face cu încă 2200 de lei în plus. Tot e bine pentru că se poate. Mai departe, la înregistrarea firmei. Am căutat de când am ajuns din Austria un nume mișto. Și uite că… am găsit.
Dar din păcate… cu numele ăsta în România mai există o firmă care este aproape în faliment… dar… numele e înregistrat la OSIM și atunci eu trebuie să-i târăsc prin tribunale să renunțe la el. Am zis că o dau dracu… și mai lucrez câteva luni așa până când rezolv cu datoria și apoi… găsesc eu un nume mai trăznet.
România… ți mai trebuie o ștampilă… de la Bruxelles. O vrei?