A venit vremea pentru un nou episod din viata mea. Un episod care se leaga de spiritul sarbatorilor de iarna. happy in fiecare an, pe data de 20.12 stateam si organizam datele de colindat si cum porneam prin sat. De fiecare data am mers la colindat cu fratele meu si cu verii mei. Organizam plecarea astfel incat sa avem o marja maxima de acoperire a satului. Planuri cu 3 zile inainte de primul colind, bineinteles, ca doar asa era la noi. Si planuiam, bineinteles, fiecare banut pe care avea sa-l primim.
Dupa dureri de cap cu planurile urma data de 23.12 – prima seara de colinda in sat. Si in seara asta se canta: Buna dimineata, Din an in an, Foaie verde, Sculati, sculati boieri mari si Domn, domn sa-naltam. Astea mi-aduc eu acum aminte. Bineinteles ca vocile difereau si fiecare canta in felul lui, dar totusi canta. Insa, dupa cateva case, eu treceam mai in spate, fiind mai mare si doar mimam.
Insa pana sa ajungem la usile oamenilor pentru a-i colinda, trebuia sa deschidem porti, trebuia sa trecem primejdii (cainii de pe strada si din curte) … Grea viata unui colindator de la tara … foarte grea! Dar totusi la sfarsitul serii, desfaceam tot si imparteam frateste. Ieseam cam cu 5 lei noi de fiecare si cate o sacosa de nuci, cornulete, turte si uneori si grau (binecunoscuta coliva dupa care sunt mort). Bun, fiecare tragea numai la bani, insa eu muream dupa coliva si nuci big grin asa ca toate erau la mine. A doua zi … bucurie maxima pentru mine: mancam nuci si coliva, toata ziua.
Urma data de 25.12 … ziua in care pana in ora 12:00 trebuiau colindate iarasi casele satului. Acum era mai ok, lumea impartea mai mult bani decat bunatati. Colindam pana ni se facea foame si ne intorceam acasa. Aici ne-asteptau bucate alese: cozonaci, fripturi la cuptor, sarmale, carnati si noi, eram toti inghetati. Langa plita se-aseza masa si toti in jurul ei, cu o bucata de paine intr-o mana si cu o bucata de orice altceva in cealalta infulecam nebuneste.
Bineinteles ca dupa amiaza ne intalneam cu totii la derdelusul din sat, care dadea drept in garla, cel mai abrupt din toate derdelusurile pe care m-am dat vreodata. Era acolo puzderie de copii, aveam chiar si locuri de parcare unde ne asteptam linistiti randul. Intre timp ne povesteam unii altora ceea ce ne-a adus mosul de dimineata, laudam „bolizii” pe care ii aveam in dotare si explicam si tehnicile de lustruire a talpicilor.
Apucam sa ne dam de maxim 3-4 ori, urcarea ne omora in general pe majoritatea si-apoi plecam inapoi acasa la lasarea intunericului pentru o noua runda de infruptare.
Si-asa se termina si ziua de Craciun … la gura sobei uitandu-ne lung la TV si adormind. Eram pregatiti pentru urmatoarea runda de colindat. Pe data de 30.12 plugusorul, numai ca aici ceata trebuia sa fie mai mare, asa ca ne-am hotarat noi, sa cumparam petarde si unul dintre noi, in timp ce canta sa mai arunce cate una, semn ca avem pe cineva care pocneste din bici.
Si-uite asa ramaneam fara petarde pentru anul nou, dar ne scoteam parleala cu cel care trosnea din bici si remuneratia era mai mare.
Si ne intorceam acasa si eu abia asteptam sa mananc piftie si carnati … happy si-acum abia astept sa gust din carnatii iuti facuti de mama si mai am putin pana la piftie happy.
S-ar putea, ceea ce nu cred, ca intre 23.12 si 28.12 sa existe o pauza, pauza de colind sa-i zicem happy