Pot ieși cu o altă femeie?

Probabil vă bufneste râsul, probabil că nu. Am primit pe email ceva care la prima vedere părea ceva comic, însă este cât se poate de serios. La fel am și eu anexele gospodărești în spatele casei, la fel și ușa de la magazia de lemne se ține într-o balama și intră în fiecare an zăpadă înăuntru. Timpul a trecut, unele lucruri au rămas intacte. Mi-e dor … mi-e dor de-ai mei … dar din păcate eu nu mai am ce face, voi însă, cei care puteți, dați curs pildei de mai jos:

Cu puțin timp în urmă începusem să ies cu “o altă femeie”; în realitate fusese ideea soției mele.
– Tu știi că o iubești! – îmi zise într-o zi, luându-mă prin surprindere. Viața este foarte scurtă, dedică-i timp…
– Dar eu te iubesc pe tine, am protestat.
– Știu, dar o iubești și pe ea.
Cealaltă femeie pe care soția mea dorea să o vizitez era mama mea, văduvă de niște ani, dar serviciul și copiii mă făceau ca să o vizitez numai ocazional. În seara asta am chemat-o să o invit la cină și la film.
– Ce s-a întâmplat? Ești bine? m-a întrebat.
Mama mea este tipul de femeie pentru care o chemare seara târziu, noaptea, sau o invitație surpriză este un indiciu de veste rea.
– Am crezut că ar fi plăcut să petrec ceva timp cu tine, am răspuns, amândoi, singuri… ce părere ai?
Reflectând un moment la asta, zise:
– Mi-ar plăcea foarte mult…
Vinerea asta, în timp ce mă duceam, după serviciu, să o iau, mă simțeam nervos, nervozitatea care precede o întâlnire… Și, pentru Dumnezeu, când am sosit la casa ei, am văzut că și ea era foarte emoționată! Mă aștepta în poartă, îmbrăcată în vechiul ei palton, își încrețise părul și îmbrăcase o rochie cu care sărbătorise ultima aniversare de nuntă, fața ei râdea și iradia lumina ca un înger.
– Le-am spus prietenelor mele că o să ies cu fiul meu și au fost foarte emoționate – îmi povesti urcând în mașină.
Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. Mama se sprijinea de brațul meu ca și cum era “Prima Doamnă a Națiunii”. Când ne-am așezat a trebuit să-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai literele mari. Pe la mijlocul meniului mi-am ridicat privirea spre ea. Mama, așezată pe partea cealaltă a mesei, doar mă privea. Un surâs nostalgic se vedea pe buzele ei.
– Când erai micuț, eu eram cea care îți citea meniul. Îți amintești?
– Atunci, e momentul să te relaxezi și să-mi permiți să-ți înapoiez favoarea, am răspuns.
În timpul cinei am avut o conversație agreabilă, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viața celuilalt. Am vorbit atâta, că am pierdut firul.
– Voi ieși cu tine și altădată, dar numai dacă mă lași să te invit eu, spuse mama.
Când am dus-o acasă îmi părea rău că ne despărțeam, am sărutat-o, am îmbrățișat-o și i-am spus cât o iubesc.
– Cum a fost întâlnirea? a vrut să știe soția mea când m-am întors în noaptea aceea.
– Foarte plăcută, îți mulțumesc.
Am privit-o recunoscător spunându-i:
– Mult mai mult decât mi-am imaginat că ar putea fi!
Câteva zile mai târziu mama mea a murit de un infarct, totul a fost atât de rapid că nu am putut face nimic. După puțin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu mama.
Conținea o notă care spunea:
,, Cina este plătită anticipat, eram aproape sigură că nu voi putea fi aici, oricum am plătit pentru tine și soția ta… Niciodată nu vei putea înțelege ce a însemnat seara aceea pentru mine… TE IUBESC! Mama ta”.
În acest moment am înțeles importantă de a spune la timp TE IUBESC și de a le da ființelor noastre dragi spațiul pe care îl merită în viața noastră. Nimic în viață nu este mai important decât familia ta. Dăruiește-le din timpul tău pentru că ei nu pot aștepta.
Dacă Mama ta trăiește… prețuiește-o!
Dacă nu… amintește-ți-o!

Și amintește-ți mereu! Dumnezeu (se zice că) iartă, dar Timpul nu iartă niciodată. NICI NU SE POATE ÎNTOARCE!!!!!!

Cuvinte cheie: femeie, Mail, mama, povesti, restaurant, sotie