Privesc domol spre orizonturi depărtate:
Apus și răsărit se rânduiesc într-una
Dorul meu și gândul sunt tot mai însetate
Căci nu privim spre ele, scumpo, împreună
Călduț adie vântul prin gingașele-ți plete
Și-ți mângâie auzul, când vuietu-i răsună,
N-ar fi atât de calde, și-ar fi aceeași sete,
De n-am ști aste clipe, scumpo, împreună
Privim în brațe calde spre lacul, ce agale
Pe valurile-i scurte păsări și pui adună,
Și n-ar fi aste vremuri, ca-n visurile tale,
De nu ar fi trăite, scumpo, împreună
Aleea e pustie și nori spre ea coboară
Și lacrimile ploii drag dansul ni-l îndrumă,
N-ar exista momente, ce lumea nici visară,
De nu le făurirăm, scumpo, împreună
Ce sus eram odată, sub noi … o lume-ntreagă
Pe strada luminată, doar noi trăind minunea,
Și n-ar fi fericirea nicicând la fel de dragă
De n-am fi căutat-o, scumpo, împreună